Cum am ajuns să ne punem problema aceasta – care este cel mai bun software de rasterizare a imaginilor? Orice utilizator de imprimante pentru grafică intră pentru prima dată în contact cu soluțiile gratuite, care vin în tandem (sau bundle, cum se mai zice) cu imprimantele noi. Acestea sunt fie ediții limitate, pentru un anumit echipament, ale producătorului de soft (care-și promovează astfel versiuni basic ale programului său de RIP) fie soluții ale producătorului imprimante pentru a pune în valoare funcțiile esențiale ale mașinii.

Cele mai populare softuri de RIP

Merită să menționăm aici cel puțin două softuri, și anume VersaWorks pe care îl poți înregistra cu seria oricărui Roland și RasterLink la care trebuie să introduci seria imprimantei tale Mimaki. Pentru început, ele sunt exact ce are nevoie un utilizator – un program cu ajutorul căruia acesta să poată controla echipamentul și să trimită joburi simple către acesta. După o perioadă însă, când utilizatorul ajunge să cunoască de ce este în stare echipamentul și ar vrea să-l exploateze la maxim, pentru a imprima joburi complexe, acesta are nevoie de reglaje fine sau de un flux de lucru care să-l facă să lucreze mai eficient.

În acest moment, în care și-a stabilit prioritățile (mai repede sau mai bine), utilizatorul unei imprimante pentru grafică este gata să facă pasul și alegerea potrivită. Acesta este punctul în care se lovește de limitele softului livrat de producătorul imprimantei – fiindcă acestea sunt înțelegeri între producători, pentru a-și priomova reciproc produsele, într-o anumită marjă de preț.

Odată ce aceepți ideea că un echipament bun costă bani, și este de preferat să fie unul nou, când ai nevoie de profile ICC și reglaje mai fine îți dai seama și că ai nevoie de un software performant, care costă bani; adică nu mai ai ce obține de la softurile gratuite, ci ai nevoie de programe comerciale, complexe și stabile, concepute pentru producția grafică. Cele mai cunoscute softuri comerciale de rasterizare sunt SAi Flexi Sign, Caldera și Onyx.

Care este cel mai bun soft de RIP?

Ce veți afla din articol sunt rezultatele experienței personale, informații exhaustive găsiți pe siturile producătorilor. Așadar, dacă aveți un printer + un cutter separat, de la Roland sau din altă parte, poate veși dori ceva mai mult decât un VersaWorks-ul uzual, așa că puteți arunca un ochi pe SAi Flexi. Flexi Sign este foarte bun pentru stickere, lucrări mici și dese, unde softul belgian asigură un flux de lucru eficient. Pentru firme mari, care imprimă mii de metri lunar și au nevoie de o soluție profesională recomand Onyx, care a ajuns, ca și Flexi, la ediția 22. Mai departe, dacă vrei să ai acces la caracteristici mai avansate, soluțiile pretențioase sunt Caldera (atenție, doar versiuni de MacOS sau Linux) și ColorGATE.

Abia în acest moment are sens întrebarea generală de ce sunt importante softurile de RIP, la o adică. Pentru că numai așa poți controla, sau folosi la întreg potențialul, toate caracteristicile imprimantelor de format mare. Toate au un soft de control sau un meniu al mașinii și câteva butoane acolo, dar prea puține față de ce pot face aceste super-imprimante. Pentru asta ar trebui să ne-ntoarcem la origini şi să vedem la ce ajută un soft de RIP = raster image processor. Păi, în lipsa lui, aceste super-imprimante sunt nişte instrumente ineficiente. Oricât ar fi de noi, de mari sau de moderne, dacă le dai să imprime AM O IMPRIMANTĂ PROASTĂ, imprimantele aia vor face: vor printa pe foaie sau pe rolă o prostie.

Soluțiile moderne – un mix între echipament, material și soft

Operatorul controlează imprimanta prin softul acela de RIP de care scriem aici. Iar softul nu face altceva decât să traducă informaţia în limbajul maşinii, adică să-i transmită, rânduleţ cu rânduleţ, informația – biții aceia de culoare, aşa cum ştie aceasta să printeze. Primele versiuni ale majorității imprimantelor aveau resurse limitate, și aici vorbim atât de memorie, cât și de procesoarele de pe plăcile electronice. Cu timpul, imprimantele au devenit tot mai capabile, majoritatea având și hard-disk-uri interne pe care stochează informațiile.

Există în prezent un echilibru între softurile de RIP, materialele folosite și mașinile, imprimantele pe care se imprimă grafică. De aceea, alegerea unui soft de RIP, așa cum o înțelegem noi la Colorim, este o chestiune subiectivă, care depinde foarte mult atât de nevoile, cât și de capabilitățile operatorului. Softurile de RIP sunt instrumente puternice, mai ales în vremurile care vin, în contextul unei (noi) crize financiare ce forţează mai multe economii şi tot mai puţine investiţii. Important este sa ştim unde să facem economiil astea, pentru că dacă nu investim în aparatură performantă şi în imagine, batem pasul pe loc.

Așadar, dacă tu ai nevoie de soluții rapide și vei folosi materiale ieftine (la presiunea clienților, care îți cer întâi și întâi preț), nu are rost să investești în cel mai scump soft de RIP – rezultatele nu vor fi cele așteptate. Vei avea nevoie totuși de un software profesional, la care poți face un abonament lunar (SAi Flexi dacă ești mai mic, ori poate Onyx) pentru a-ți optimiza fluxul de lucru. Dacă ai clienți pretențioși și, la rândul tău, ești un pretențios – adică ai echipamente noi pe care vei folosi materiale scumpe – atunci probabil că vei apela la soluții precum Caldera sau ColorGATE.