Se tot aude (de vreo 10 ani, așa) că viitorul printului stă în în imprimarea pe textile, care va revigora această industrie, leșinată de lipsa evenimentelor. Așa că am zis să studiem și acest domeniu la COLORIM, dacă tot ne ocupăm de printuri de format mare; iată mai jos ce-am aflat. Prima problemă cu materialele grupate sub genericul textile, este că au compoziții diferite; sunt diverse textile cu diverse componente. Și, așa cum mă așteptam, nu există imprimanta sau cerneala universală, care să ofere cele mai bune rezultate pe orice tip de material textil. Astfel că, logic, soluţia de imprimare trebuie aleasă ţinând cont de specificul (respectiv componența) fiecărui material în parte.

Soluții digitale de imprimări textile

Practic singurul material textil, în afară de canvasul pentru pictură (sau cel sintetic şi mai ieftin care-l înlocuieşte), care se poate imprima cu cerneluri (eco)solvent, este cel pânzat pentru jaluzele – vorbim de rulourile opace. Cât despre cernelurile dye, pe bază de apă, acestea nu pot fi folosite pe niciun fel de țesături, din păcate. Rămân în calcul cernelurile pigment-reactive, cele acide și mai-cunoscuta cerneală de sublimare.

Aceste trei tipuri de cerneluri nu sunt perfect miscibile și alternarea lor poate duce la înfundarea duzelor. Astfel, dacă avem o imprimantă cu capete Epson, pe care dorim s-o convertim pentru sublimare, ne vom alege cerneala digitală folosită în funcție de tipul de fibre pe care o utilizăm, adică în funcție de aplicație.

Dacă majoritatea comenzilor sunt pe fibre bazate pe celuloză, vom pune în imprimantă cerneluri pigment-reactive sau, în alte situații, alegem cerneala conform tabelului de mai jos: 

Cerneala digitală folosită	Tipul de fibre pentru care se utilizează
Cerneluri acide	Mătase şi nylon
Cerneluri pigment reactive	Toate fibrele bazate pe celuloză: bumbac, in, vâscoză
Cerneala de sublimare	Poliester
Cerneala tip dye	Nu sunt folosite pentru ţesături, sunt folosite doar pentru fotografie

 

 

 

 

 

Dacă ne uităm cu atenţie în piaţă, vom distinge două curente / metode, şi anume:

– imprimarea digitală direct pe materialul textil şi apoi fixarea termică a cernelii reactive, folosind un calandru separat;

– sistemul integrat: imprimare digitala directă pe textil cu cerneala de sublimare şi apoi uscarea, sistem ce cuplează imprimanta și calandrul într-o singură unitate.

Situația este oarecum similară cu cea de la autocolant, unde întâlnim sistemul integrat print & cutt, sau printerul și cutterul separat, ultimul fiind cel mai productiv. Așa cum pentru o firmă specializată pe imprimarea de autocolant la un moment dat intervine nevoia achiziţiei unui laminator, pentru printul textil vom avea nevoie, mai devreme sau mai târziu, de un calandru de fixare a culorii în material.

Spre deosebire de banalul calandru de călcare a perdelelor şi aşternuturilor, pe care-l putem întâlni în orice hotel mai răsărit, calandrul pentru fixare sau transfer al culorilor trebuie să fie uniform încălzit pe parcursul întregului proces. În cazul în care aparatul nu satisface această importantă cerință, culorile vor varia în nuanță și nu vor fi reproduse în mod corect ca urmare a variației de temperatură. 

La calandrele profesionale, căldura este furnizată de o lampă infraroșie, special conceputa pentru a asigura o temperatură constantă de la un capăt al cilindrului, sau se foloseşte cea mai recentă tehnologie, cu ulei fierbinte. Dar cum aici intrăm deja într-un domeniu specializat, şi urmează să discutăm de produse diferite, branduri şi distribuitori, apoi de dimensiuni şi viteze ale aparatelor, şi deja ne-ntindem, așa că propun să lăsăm prezentarea soluţiilor practice pentru un articol ulterior.