Un print mesh cu fundal gri nu pare un lucru greu de facut. Dar, pe o imprimantă de format mare, acest gen de lucrare este o adevărată provocare. Ce părea simplu la prima vedere s-a complicat pe parcurs. Se știe că la tiparul mic cea mai grea sarcină pentru mașină este fonta plină. Dă-i tipografiei comandă să-ți facă o copertă neagră și vei descoperi toate problemele utilajului pe care imprimă. Dar o lucrare pe format mare nu se compară doar ca ordin de mărime cu o lucrare „mică” așa cum este un afiș sau o copertă de carte. 
Exemplu concret: am avut de făcut pe finalul săptămânii trecute un mesh de aproximativ 70 mp pentru Geberit.
Schiţa lucrării este în imaginea din dreapta: 3 fâşii de 10,6 x 2.2 metri. Nu a fost cel mai mare print al nostru, făcusem luna anterioară un mesh de peste 100 mp pentru Unicarm. Dar aici ne-am lovit de o mică problemă: fondul de culoare închisă, aici cazul special gri. Chiar dacă pare o simplă mărire la scară, o lucrare de asemenea dimensiuni presupune câteva dificultăţi legate de manevrarea materialului, alinierea lui (o mică deviere se poate traduce după 10.6 m de imprimare într-o eroare mare, dacă nu eşti atent) şi, nu în ultimul rând, probele de culoare.
De doi ani de zile, la Colorim ne-am obişnuit să facem lucrările curente, mici (autocolante, canvas, afişe), pe imprimante „mici” și mijlocii (de maxim 1.6m lăţime, dar cu rezoluţii mari de 1440 dpi) şi lucrările mari (bannere şi meshuri) pe imprimante mari (Roland AdvanceJet la 720 dpi), de 2,65 m lățime – mașini de la producători recunoscuţi pe plan mondial. În Cluj mai ales, acesta este un avantaj pentru că sunt mulţi tehnicieni de service Roland, găsim cerneală, piese şi mai ales expertiză. Câştigă şi clientul (mai puţine suduri pe material, deci o lucrare mai puțin fragmentată) dar şi noi, pentru că avem timp să ne concentrăm pe calitate, nu pe problemele tehnice (inerente) ale maşinilor de imprimat.
De asemenea, toate bannerele se imprimă la COLORIM cu cerneluri mild solvent (rezistenţă crescută în mediul exterior) faţă de lacul UV sau eco-solventul folosit mai nou de toţi producătorii de imprimante, inclusiv „chinezăriile” de 3,2m. La această lucrare, problema Rolandului nostru de format mare Advance Jet a venit de unde nu ne așteptam: numărul mare de culori cu care printează. Pentru a reproduce o gamă de culori mai largă decât cea uzual-comercială (în limbaj tehnic este vorba de un gamut extins), și pentru a reda cu fidelitate mai ales tonurile fine, deschise, Rolandul Aj-1000 imprimă în hexacromie cu Light cyan și Light magenta în plus față de combinația clasică CMYK. Iar în anumite situații specifice, cum a fost și cea de față, asta se traduce, în fapt, printr-un exces de culoare depusă pe material.
Când încerci să imprimi fundaluri închise, Rolandul pune 6 culori una peste alta, rezultatul iniţial fiind un movuliu în loc de griul închis dorit de client. Cum am rezolvat în cele din urmă? Am pus în aparat o rolă micuță de „doar” 1.3 m lățime, din același material, și am sunat câțiva prieteni. Punând cap la cap sugestiile și informațiile primite de pe Someş şi de pe Mureş (sic!), am dat probe de culoare, bifând în softul de RIP VersaWorks opțiunea preserve primary colors – forțând astfel imprimanta să păstreze culorile de bază CMYK. Iar când am obţinut în cele din urmă nuanţa corectă, dar prea deschisă (vezi poza cu printurile de probă de mai sus), am umblat pe fiecare culoare în parte, închizând negrul, iar rezultatul este cel care se vede în fundal – ieşind din maşina de imprimat, deasupra rolelor. Azi lucrarea este gata, iar de mâine (după ce se uscă complet) pleacă la finisat. O să ne lăudăm cu rezultatul final în fotografia de la locație – după montaj, desigur. Le mulţumim tuturor celor implicaţi pentru ajutor!